Noi toţi pornim pe drumul vieţii deschizând ochii mai întâi; şi goi intrăm în acest fantastic palat, salutând Lumea cu primul strigăt. Descoperim repede că alte persoane deja ne aşteptau. Sunt “ei”, cei care ne vor învăta să ne “îmbrăcăm”, ne vor ajuta să facem “primii paşi” in viaţa, numele lor vor fi des
pe buzele noaste şi îi vom păstra în suflet pentru totdeauna.
Mai apoi, înaintând pe drumul vieţii, învăţăm să vedem, admirăm frumuseţea din jurul nostru, râdem..., plângem..., călătorim împreună cu alţii ca noi, iubim..., ne aruncăm în bătălii - de multe ori inutile, ori ne pierdem în clipe de fericire, culegem “pietre”..., culegem “flori”...,asimilăm astfel Lumea.
Clipele vieţii noaste sunt asemeni unor haine, ori bagaje, uneori ne încetinesc călătoria, alteori ne dau aripi. Sunt experienţe care ne construiesc, şanse ce ne sunt date cu scopul de a ne ajuta să ne cunoaştem pe noi înşine.
Viaţa e frumoasă, cu tot ceea ce ea ne oferă, cu ceea ce numim “bine”, ori “rău”. Viaţa e frumoasă! Poate si pentru că, în definitiv, este tot ce avem. Este creaţie, este a noastră.
Clipele frumoase sunt asemeni unor scântei, le trăim cu toată fiinţa noastră, foarte rar ne acordăm timp să reflectam asupra lor, în momentele de fericire ne cresc aripi. Atunci zburăm si toată lumea e a noastră!
Momentele dificile sunt cele care ne împing să reflectăm asupra propriei existenţe, să creştem, să devenim mai puternici.
Mari sau mici?
Chiar nu contează, pentru că, pentru fiecare dificultate întâlnită în drum, Dumnezeu a pus deja înăuntrul nostru unealta potrivită pentru a o depăşi.
Prin urmare...
Keep walking!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu